Dezvoltarea psihologică a copilului în perioada 2-3 ani

În perioada dintre doi și trei ani cel mai important element care se dezvoltă este limbajul. Copilul, din punctul de vedere al comunicării, începe să ceară obiectele pe care le dorește, dar poate comunica și permisiunea de a folosi anumite lucruri la care nu are acces direct (”Mami vreau mașina.”, ”Pot să mă joc cu balonul?”). Vocabularul acestuia are un număr de aproximativ 1000 de cuvinte, pe care le pronunță corect, fără să omită sunetele de la sfârșitul cuvântului sau anumite silabe din acesta.

De asemenea în cadrul propozițiilor formulate copilul poate include adjective care descriu culoarea și mărimea obiectelor. Tot în această perioadă apare și jocul elaborat în care copilul vorbește cu jucăriile, crează scurte scenarii.

Din punct de vedere cognitiv acesta poate înțelege concepte abstracte precum sus și jos, stop și start, poate realiza instrucții duble (”Ia șosetele și du-le în camera ta!”), demonstrează înțelegerea unor numeroase verbe și poate avea răspunsuri de bază cu privire la întrebări directe.

În ceea ce privește dezvoltarea orală, copilul poate mesteca cu buzele lipite, bea din cană folosind buzele (nu mai e nevoie de muște cana) și dezvoltă un model matur de înghițire în care limba este poziționată pentru a împinge bolul alimentar.

Partener și tată

Atunci când partenera sa este însărcinată, bărbatul trece și el printr-o multitudine de stări, neliniști, poate să apară chiar și sentimentul de neputință, temere. Bărbatul care va deveni tată este acum pus într-o situație nouă de la care nu știe ce să se aștepte. Chiar dacă este un copil dorit, viitorul tată se confruntă și el la fel ca și mama, cu o sumedenie de neliniști, dar de cele mai multe ori barbații își reprimă aceste neliniști, deoarece consideră că altfel vor fi percepuți ca fiind slabi.

Acum bărbatul nu mai este doar partener de cuplu, el este și viitor tată, el nu mai este doar iubitul parteneri sale, este acum și tatăl copilului partenerei sale.  Aceste două roluri cu care bărbatul trebuie să jongleze îi pot da bătăi de cap, neștiind cum ar trebui sa abordeze noua situație.

De asemenea, mulți bărbați nu știu ce așteptări au partenerele lor despre modul în care și-ar dori ca ei să fie tați pentru copii lor. Aceste amănunte despre modul în care tatăl urmează să se implice în îngrijirea copilului care este pe drum, precum și după ce acesta se mărește și are alte nevoi de cele mai multe ori nu îi sunt clare bărbatului. Mama este cea care are cea mai mare grijă de copil, deoarece în cele mai multe situații din teamă, de frică că nu se vor descurca, bărbații nu sunt implicați mai mult în acest nou proces cu copilul lor.

Femeia are o conexiune puternică și înțelege mai repede nevoile pe care bebelușul le are deoarece, acesta a stat 9 luni în pâncele ei, luni în care a învățat despre și în contact cu bebelușul.

Cei mai mulți tați au senzația că partenerele lor după nașterea copilului au devenit mame și atât, de ei nu mai au grijă și nu mai au aceleași momente de intimitate ca în trecut, putând să apară chiar și o anumită doză de gelozie față de copil.

Pe măsură ce copilul care a venit pe lume crește, cei mai mulți bărbați simt că pierd și mai mult controlul asupra familiei lor, simt că nu își mai găsesc locul și nu știu care mai este poziția lor în acestă familie.

“ A dobândi o poziție clară, independentă față de soția ta nu înseamnă să te înarmezi, ca soți și tată, pentru un război în familie, în care unul învinge și unul pierde, ci îți cere să ai capacitatea de a stabili o relație cu copilul tău, ăn care copilul te acceptă firesc ca autoritate care îl îngrijește. Vei atinge acest obiectiv cel mai rapid dacă tu și copilul petreceți mai mult timp împreună”. Psih. Jesper Juul ( Carte: „Partener si tată”)

Copilul autonom

Până la vârsta de un an copilul are nevoi care nu pot să fie satisfăcute de el, iar pe măsură ce crește acestea va avea și dorințe. În această perioadă copilul învață despre cum este să fii în această lume, după ce timp de 9 luni a stat în pântecele mamei sale. Acum, bebelușul este într-un loc nou pentru el, un loc în care trebuie să învețe să se adapteze.

Copilul este dependent de părinte, iar părintele de el, dar toată această depedenență ar trebui privită sub un alt unghi, deoarece nici un organism viu de pe planeta noastră nu trăiește în mod independent, iar cel mai bine ar fi să ne referim la interdependență. Aceasta presupune că eu dau copilului, iar copilul îmi dă mie, adică dăruim unul celuilalt.

Responabilitățile pe care le are un copil trebuie să fie raportate la vârsta pe care o are. Atuonomia pe care o doresc cei mai mulți dintre părinți este un precursor al încrederii în sine. Un copul care este autonom are automat și încredere în el și în ceea ce poate să facă, de aceea adulți din viața lui, în special părinții trebuie să-l încurajeze și să-l investească cu încredere.

Ce pot face adulți pentru a-i crește autonomia și încredere în sine a copilului?

  1. Să-l lase pe copil să aleagă ( exemplu Cu ce vrea să se îmbrace? Ce vrea să mânânce etc.)
  2. Cu un copil mic de până la 6 ani este bine să-i dăm variante din care să poată alege (două ar fi suficiente).
  3. Adultul trebuie să arate respect pentru munca sau efortul pe care-l depune copilul într-o activitate .
  4. Adultul nu trebuie să-i pună prea multe întrebări din senin copilului, deoarece acesta va deveni confuz și nu va știi cum să răspundă sau la ce să răspundă.
  5. Este bine ca adultul să fie răbdător cu copilul. Atunci când îl întreabă ceva pe copil este important să-i ofere timp copilului să poată răspunde și să încerce să nu dea răspunsuri pe care el consideră că le-ar putea da copilul.
  6. Adulți trebuie să-i încurajeze pe copii să-și găsească propriile soluții.

“Dacă un copil este criticat des, el învaţă să condamne. Când un copil este lăudat des, el învaţă să preţuiască.” – Maria Montessori

Dezvoltarea copilului între 1 și 2 ani

Din punct de vedere al înțelegerii copilul reușește în această perioadă să indice cu degetul obiecte din mediul său, dar și imagini care descriu obiecte, animale. El poate să realizeze o instrucție simplă cu indicii clare, de tipul: bate din palme, sari. Pe lângă aceasta, poate răspunde și la instrucții care se referă la un obiect (de exemplu: dă banana, dă mașina) și poate înțelege întrebările simple, de tipul: Unde este tata?; Unde este bunica?

În ceea ce privește conceptele, copilul, reușește să integreze informații despre mediu cu privire la pozițiile spațiale ale obiectelor: în, pe, sub.

Contactul vizual este foarte bine dezvoltat, îi privește pe ceilalți și reușește să îi implice în jocul său, le atrage atenția.

Aspectele vorbirii cele mai semnificative din această perioadă se referă la:

  • Folosirea de prepoziții de bază: pe, în.
  • Folosirea cuvintelor sociale: bună, pa.
  • Repetă acțiuni care provoacă râsul celorlalți.
  • Se preface în timp ce se joacă.
  • Vorbește despre sine în timpul jocului.
  • Folosește în jur de 200-300 de cuvinte.
  • Utilizează propoziții din 1, 2 cuvinte.
  • Face constant alegeri între 2, 3 obiecte.

Dezvoltarea orală presupune următoarele:

  • Se hrănește singur cu lingurița.
  • Limba, buzele, obrajii se pot mișca independent.
  • Crește abilitatea de a controla mâncarea cu buzele și limba.
  • Are un bun control al înghițirii.
  • Folosește limba pentru a mișca mâncarea dintr-o parte în alta în timp ce mestecă.