Cum spunem nu copilului?

De foarte multe ori parinții ajung în imposibilitatea de a le mai face față copiilor atunci când aceștia cer ceva. Părinții nu știu cum să-și mai liniștească copii și cum să-i facă să înțeleagă că un NU înseamnă NU.

Atunci când părintele decide să-i spună nu copilului trebuie să fie ferm, dar răbdător cu copilul, să-i explice, de ce acum este NU. Pentru un copil căruia nu i s-a spus niciodată NU, este foarte greu de digerat și de înțeles de ce acum este NU.

Există și momente în care copiii pot cere anumite lucruri nu neapăarat că vor acele obiecte în mod real, ci pentru că simt nevoia de atenție, simt nevoia să fie băgați în seamă, să știe că le sunt acceptate sentimentele și dorințele.

De asemenea, trebuie avut grijă pe ce ton vorbim cu copilul când îi spunem nu, trebuie să vedem și să facem diferența între nevoile de bază ( hrană, odihnă etc.) și nevoi secundare ( jocuri pe calculator etc.).

Părintele trebuie să fie foarte atent, deoarece atunci când îi promite copilului că-i va lua un lucru, încercând să-l pacălească pe copil, acesta nu uita, iar de cele mai multe ori acest comportament poate duce la o scădere a încrederii din partea copilului în părinte.

Este bine ca părintele să-i promită copilului ceea ce este posibil realizabil, fără să-l ia pe ocolite pe copil, de cele mai multe ori copii simt dacă este vorba despre un nu sau un da, dar atunci când copilul este mai mic îi este dificil să facă această diferența. Atunci când este un da, dar de fapt este un nu, cel mic se poate învinovăți pe sine, se poate simți descurajat, poate crede că nu este suficient de bun, câteodată unii copii chiar pot crede că părinții nu îi iubesc îndeajuns.

Este bine să-i explicăm copilului, să vorbim deschis cu el și să fim sinceri atunci când nu putem să cumpărăm un anumit lucru într-un anumit moment, aceste lucruri vor ajuta să nu pună presiune în relația părinte copil.

Este de precizat faptul că amândoi părinții trebuie să fie consecvenți în decizia luată. Dacă mama îi spune copilului nu, dar tatăl îi va spune da, și nu numai la obiecte materiale, acest lucru îi va produce confuzie celui mic, ceea ce poate duce și la o scădere a autorității parentale în cazul unuia dintre părinți. Important este să vorbim și cu tatăl copilului și să cădem de acord asupra unui lucru ce ține de copil

Adaptarea la gradinita

Pentru marea majoritate a parintilor intrarea in colectivitate a celui mic este un moment de maximă tensiune. Multi parinti sunt tematori cu privire la aceasta noua perioada, care vine cu emotii si cu teama de un nou inceput.

Aceasta intrare in colectivitate nu este dificila doar pentru parinti, ci si pentru cel mic, care se afla acum pus in fata unui mediu total necunoscut pentru el. Parintii isi pun o gramada de intrebari despre modul in care vor reusi sa-l faca pe cel mic sa se simta bine in noul mediu.

Este de preferat sa se vorbeasca deschis cu copilul chiar inainte de a incepe gradinita, deoarece aceasta pregatire il ajuta pe copil sa traverseze mai usor noua experienta. Universul copilului se mareste, iar parintii trebuie sa insoteasca copilul in aceasta explorare de nestavilit a celui mic.

Ce ii pot spune parintii copilului despre ce va urma:

  • Mami si tati te vor duce la gradinita si vor veni sa te ia;
  • Si noi am mers la gradinita;
  • Gradinita este un loc in care inveti lucruri noi, cunosti si te poti juca cu alti copii;
  • O sa fie frumos, o sa afli multe lucruri de la doamna educatoare;
  • Suntem langa tine, ne poti spune tot ce simti;
  • Intelegem ca este o schimbare pentru tine;

 

Copilul in primii ani de viata, pana la intrarea la gradinita isi petrece timpul cu parintii si cu bunicii. Acum vine pentru el o noua etapa. Acum copilul creste, devine autonom pentru varsta pe care o are. Aceasta crestere a celui mic poate să fie traversata cu greu de catre parinti.

Acum copilul se va intalni cu un nou set de reguli care sunt stabilitate la gradinita, iar la inceput unele lucruri pot sa fie dificile pentru el, mai ales ca in acest moment parintii nu mai sunt langa el. Copilul acum va invata treptat sa se adapteze la noul mediu si la noile cerinte, va invata sa isi gestioneze trairile adecvat in cadrul grupului de copii.

Este important pentru copil sa fie incurajat de catre parinti in aceasta perioada, sa stie ca parintii lui il sustin si ca ii sunt intelese si acceptate sentimentele, emotiile si nevoile.

Co-parentingul în beneficiul copilului

După un divorț sau o separare, implicarea armonioasă de ambele părți în creșterea unui copil este de multe ori dificilă.

Se întâmplă să vă simțiți îngrijorat de abilitățile parentale ale partenerului sau partenerei, să vă stresați de sprijinul financiar și emoțional necesar copilului, să vă simțiți epuizat de atâtea conflicte sau pur și simplu să ajungeți să credeți că nu veți putea depăși resentimentele din relația voastră.

În această situație, co-parentingul pe cale amiabilă cu fostul soț sau fosta soție poate oferi copilului tău stabilitatea, sentimentul de securitate și relaționările armonioase și sigure de care acesta are atâta nevoie.

 

Ce este mai exact co-parentingul?

Este încercarea ambilor părinți de a avea un rol activ și implicat în viața copilului lor chiar și după divorț sau separare.

Este ceea ce studiile au arătat că are o influență puternică asupra stării de bine emoționale și mentale a copilului. Calitatea relației dintre cei doi foști soți sau în cazul de față, cei doi co-părinți, va impacta calitatea viitoarelor relații ale copilului precum și predispoziția lui spre a dezvolta anxietate sau depresie.

Până aici totul ne este clar și în teorie co-parentingul este benefic și pare relativ ușor de realizat. Însă cum rămâne cu practica, mai ales atunci când despărțirea nu a fost pe cale amiabilă și a fost destul de dureroasă?

Cu excepția situațiilor în care în familie au existat probleme serioase cum ar fi violența domestică sau abuz de substanțe, co-parentingul este realizabil prin dezvoltarea unei relații amiabile având în vedere beneficiul copilului.

 

Cum facem co-parentingul să funcționeze?

Cheia succesului pentru un co-parenting de succes este ca cei doi foști soți să separe relația personală de relația lor cu copilul.

Aici este util ca fiecare dintre cei doi să se gândească la relația cu fostul doar în termenii benefici copilului, lăsând deoparte neînțelegerile personale. Asta înseamnă a gândi în termeni precum: da, mariajul meu s-a terminat dar nu și familia mea. Binele copilului fiind ceea ce primează aici.

Ceea ce face un co-părinte matur și responsabil, este să pună nevoile copilului înaintea propriilor lui nevoi, în relația cu fostul.

 

Beneficiile pentru copil 

Copiii ai căror părinți divorțați au o relație de cooperare:

Se simt în siguranță – Având încredere în dragostea ambilor părinți, copiii se vor adapta mai rapid și mai ușor la divorț și la noi situații de viață și au o stimă de sine mai bună.

Beneficiază de consecvență – Co-parentingul favorizează reguli, disciplină și recompense similare între cele două case astfel încât aceștia știu la ce să se aștepte și ceea ce se așteaptă de la ei.

Înțeleg mai bine rezolvarea problemelor– Copiii care își văd părinții cooperând au mai multe șanse să învețe cum să își rezolve problemele într-un mod pașnic și eficient.

Au un exemplu sănătos de urmat – Cooperând cu celălalt părinte, stabilești un model de viață pe care copilul îl poate folosi pentru a construi și menține relațiile viitoare.

Sunt mai sănătoși din punct de vedere mental și emoțional – Copiii expuși la conflict între părinți sunt mai predispuși la a dezvolta depresie, anxietate sau alte probleme de natură emoțională.

 

Creșterea copiilor este plină de decizii pe care va trebui să le iei cu fostul soț sau soție, fie că îți place asta sau nu. Cooperarea și comunicarea face ca toată lumea să treacă mai ușor peste această situație astfel încât echilibrul să se reinstaleze treptat și repercursiunile să fie minime.

 

Trauma timpurie pe înțelesul părinților.

Auzim de foarte multe ori în discuțiile părinților sau a adulților în general, exprimarea de tipul: “e mult prea mic ca să realizeze, cel mai probabil nici nu o să își mai amintească”.

Chiar dacă copiii sunt rezilienți, efectele traumei timpurii își pot face simțită prezența pe tot parcursul vieții.

Nu vreau ca această afirmație să sune ca și cum copilul tău va fi speriat pe viață dacă trece printr-o experiență traumatizantă. Ceea ce vreau să înțelegi e că în momentul în care adulții din viața acelui copil intervin în modul potrivit și îi oferă acestuia suport, copilul poate trece peste această experiență sau impactul acestei experiențe va fi mult diminuat. Însă pentru ca această intervenție și susținere să se întâmple, adulții trebuie să recunoască, să fie capabili să ofere suport sau să știe când e momentul să ceară ajutor specializat.

 

Ce este trauma timpurie?

Foarte multe experiențe pe care le avem de-a lungul vieții pot fi experiențe traumatizante. De la exemplele evidente de abuz fizic sau sexual, până la un accident de mașină sau un dezastru natural ca de exemplu un uragan, alunecare de teren sau cutremur.

În realitate, orice eveniment poate fi traumatizant pentru copil dacă:

  • Se întâmplă pe neașteptate
  • Se întâmplă în mod repetat
  • Cineva s-a purtat cu cruzime în mod intenționat
  • Copilul a fost nepregătit pentru a face față experienței

Trauma timpurie nu trebuie să se întâmple în mod direct copilului. A fi martor la acte de violență sau de cruzime asupra unei persoane dragi (părințe, prieten sau rudă) sau chiar expunerea la evenimentele violente din mass-media, pot fi la de traumatizante pentru copil.

 

Cum recunoști efectele traumei timpurii la copilul tău?

Mulți copii vor fi expuși de-a lungul vieții la un eveniment traumatic. Deși unii dintre ei se vor confrunta cu un anumit discomfort emoțional, poate chiar suferință, marea majoritate a acestora revin la o stare normală de funcționare, într-o perioadă relativ scurtă de timp.

Iată câteva aspect la care să fiți atenți în săptămânile și lunile de după evenimentul traumatic:

  • Gânduri repetitive despre moarte și siguranță
  • Problem cu somnul
  • Modificări ale apetitului
  • Probleme de atenție
  • Refuzul de a merge la școală/grădiniță
  • Acuză dureri de cap sau de stomac
  • Pierderea interesului față de activitățile zilnice
  • Iritabilitate
  • Tristețe
  • Dezvoltarea unor noi frici

 

Cum să ajuți, ca părinte

Sprijinul familiei este foarte important în reducerea efectelor evenimentului traumatizant.

Ca părinte, iți poti sprijini copilul prin:

  • Încurajarea copilului de a vorbi despre sentimentele sale urmată de validarea emoțiilor lui
  • A-i răspunde pe cât de sincer posibil la toate întrebările
  • Asigurarea copilului că vei face tot ce poți ca să fie în siguranță
  • Nu vă abateți foarte mult de la rutina zilnică

Dacă observi  modificări emoționale sau de comportament la copilul tău, modificări pe care nu le înțelegi sau nu le poți gestiona, nu ezita să soliciți ajutor.

Nevoile unui copil pe perioada divorțului

Pentru copilul de orice vârstă, divorțul sau separarea părinților reprezintă o perioadă tristă, stresantă și confuză. Ei se pot simți nesiguri, furioși, triști sau chiar vinovați de problemele de acasă.

Copilul va fi mâhnit, întristat de separarea părinților o bună perioadă de timp, lucru normal de altfel dacă luăm în calcul faptul că divorțul părinților întoarce cumva lumea copilului cu susul în jos.

Însă pe tot acest parcurs sunt lucruri pe care părinții le pot face pentru a face această perioadă mai puțin dureroasă pentru copil, doar fiind atenți și răspunzând în acord cu nevoile lui.

 

Ce vrea copilul tău de la mama și tata pe perioada divorțului?

Are nevoie ca amândoi să rămâneți implicați în viața sa. Sunați, trimiteți mesaje, puneți întrebări, făceți-vă simțită prezența astfel încât copilul să se simtă important și iubit.

Nu vă certați de față cu el și depuneți efort să vă înțelegeți în chestiuni legate de copil. Atunci când vă certați de față cu el, copilul va crede că a greșit el cu ceva și se va simți vinovat.

Are nevoie să vă iubească și să se bucure de timpul petrecut cu fiecare dintre voi doi. Dacă unul dintre părinți se supără sau este gelos pe timpul petrecut de copil cu celălalt părinte, atunci acesta va simți că trebuie să i-a partea unuia dintre părinți și să îl iubească mai mult pe acela.

Are nevoie ca amândoi să comunicați între voi astfel încât el să nu devină mesagerul mesajelor voastre.

Aduceți in discuție cuvinte frumoase sau neutre atunci când vorbiți despre celălalt părinte cu copilul. Atunci când unul dintre părinți îl vorbește de rău pe celălalt, copilul simte că se așteaptă de la el să i-a partea unuia dintre părinți.

Amintiți-vă că acesta are nevoie de ambii părinți în viața sa. Copilul are nevoie să simtă că se poate baza pe amândoi pe tot parcursul vieții.

Respectând toate aceste nevoi, îți ajuți copilul să treacă mai ușor peste această perioadă și să se adapteze schimbării.

Pe tot acest parcurs va fi nevoie ca tu să îl asculți mai mult și să îl încurajezi să își exprime emoțiile, poate chiar să îl ajuți să pună în cuvinte ceea ce simte. Recunoaște și validează trăirile lui, permite-i să fie sincer cu tine, să îți spună cum simte el personal toată această situație și fă din divorț un proces continuu prin care treceți împreună cu el.

Și în cele din urmă, nu uita să îi reamintești de câte ori va fi nevoie, că divorțul nu se întâmplă din vina lui, că nu a strâns el jucăriile sau că a fost un copil obraznic și că veți continua să îl iubiți la fel de mult ca înainte.

Va dura ceva timp până când copilul va trece peste această perioadă însă cu ambii părinți alături și propriul lui bine ca numitor comun, această experiență a divorțului poate fi depășită cu minim impact asupra stării de bine psihologice și emoționale a copilului.

După un divorț sau o separare, implicarea armonioasă de ambele părți în creșterea unui copil este de multe ori dificilă.

În această situație, co-parentingul pe cale amiabilă cu fostul soț sau fosta soție poate oferi copilului tău stabilitatea, sentimentul de securitate și relaționările armonioase și sigure de care acesta are atâta nevoie.

Citește mai multe aici.