CONSILIEREA PSIHOLOGICA IN TIMPUL SARCINII

             Sarcina este o perioada care vine la pachet cu asteptari, idei, emotii, dar si cu temeri si nelinisti. Poate cateodata sau de cele mai multe ori simti ca nimeni nu te intelege, simti ca lumea din jurul tau te priveste ca pe o persoana care nu mai poate avea grija de sine. Femeile insarcinate stiu ca lumea din jur le vede extrem de radioase, fericite, multumite si impacate cu ele, dar cateodata lucrurile nu stau chiar asa.

          Lumea considera si vede maternitatea intr-un mod idilic, iar femeia insarcinata are tendinta sa creada ca ceva nu este in regula cu ea, daca nu corespunde acelei imagini, a gravidei perfecte si radioase de dimineata pana seara.

Exista momente in care viitoarea mama se poate simti descurajata si nu la fel de increzatoare in ea, deoarece pentru ea toate aceste 9 luni de sarcina trec cu foarte multe trairi. Cateodata, gravidele  din teama de a nu supara pe cei din jur sau din teama de a nu fi “asa cum trebuie” nu isi exteriorizeaza sentimentele si gandurile.

Foarte multe gravide se blameaza, fara sa cunoasca faptul ca anumite stari sunt specifice perioadei de graviditate si ca nu ar trebui sa se simta judecate. De cele mai multe ori, femeile insarcinate se simt singure si neintelese deoarece exista in jurul lor persoane care spun “ Ce te plangi? Nu esti prima si nici ultima femeie insarcinata din lume”.

In acele momente, viitoarea mama se poate simti  extrem de tensionata, poate avea momente de reala panica, in care se poate invinovati ca nu va fi o mama buna, ca nu are calitatile necesare pentru a putea duce sarcina la final, ca nu face nimic din ce ar trebui sa faca o viitoare mama iubitoare pentru copilul care vine pe drum.

          In perioada sarcinii apar schimbari hormonale care pot sa o faca pe femeia insarcinata sa-si schimbe brusc starea, de la zambet la plans doar in cateva clipe.

          Este bine sa cautati sprijin acolo unde va simtiti intelese si nu judecate, sa incercati pe cat posibil sa vorbiti deschis cu partenerul despre temerile pe care le aveti, despre gandurile si emotiile pe care le traversati in aceasta perioada. Cu siguranta, veti fi surprinse sa aflati ca si viitorii tati pot experimenta anumite temeri si nelinisti ca si voi.

Atunci cand simtiti ca nu mai puteti sa faceti fata, va simtiti extrem de coplesite emotional de tot ceea ce vi se intampla si se intampla in jurul vostru in aceasta perioada puteti sa apelati cu incredere la o consiliere prenatala.

Cu ce va poate ajuta consilierea prenatala? Veti gasi o persoana care va va insoti in povestea voastra, care va va ajuta sa va intelegeti trairile si emotiile, sa le acceptati si sa puteti da un sens gandurilor si sentimentelor pe care le aveti in aceasta perioada.

De asemenea, veti gasi o persoana care va va asigura ca este normal si important sa aveti rabdare cu ceea ce simtiti si sa va bucurati din nou de perioada aceasta a sarcinii.

Va veti putea regasi linistea interioara si veti avea un alt tonus si va veti putea raporta altfel la ceea ce traiti in aceste momente.

Poate aveti anumite ganduri si trairi pe care nu le puteti discuta si spune nimanui, simtiti ca ceilalti nu va vor intelege sau va vor privi cu alti ochi. Poate exista anumite ganduri pe care le aveti si nu le-ati mai avut pana acum sau anumite sentimente, care nu va dau pace, iar de aceea consilierea prenatala vine in ajutorul vostru.

Cu totii stim ca de cele mai multe ori femeia gravida este vazuta ca o persoana cu mofturi, capricii si toane, iar personalul medical poate sa nu aiba de fiecare data rabdarea necesara de a va intelege si de a arata compasiunea de care este nevoie, atunci cand simtit ca ceva nu functioneaza asa cum ati dori.

Din experienta din cadrul Asociatiei Franco-Romane de Maternologie, am realizat ca este o nevoie realmente esentiala in ceea ce priveste consilierea prenatala,

Femeia gravida are nevoie de sustinere emotionala, intelegere si empatie, nu de critica.

Daca ti-a placut acest articol, da-i un share ca sa il impartasesti si cu prietenii tai.

 

AVORTUL SPONTAN

Avortul spontan este un eveniment traumatic care vine cu multa vinovatie, spaima si depresie in randul femeilor. Acestea se blameaza pentru faptul ca ar fi putut face mai mult, considera ca nu au avut suficienta grija de copilul ce urma sa-l aiba si lista motivelor poate continua.

Gravida care a pierdut o sarcina, trece printr-o stare de soc, lumea ei gravitand in jurul acestei pierderi dureroase, pe care majoritatea din jurul ei nu stiu cum sa o gestioneze si cum sa vorbeasca despre acest eveniment.

Furie, negare, dispret, strigat de ajutor, ma doare, toate aceste cuvinte sunt resimtite de femeia care a suferit un avort.  De asemenea si vesnica intrebare : “De ce mie? Cu ce am gresit?”

Acest eveniment poate schimba radical modul in care femeia se priveste pe sine, dar si modul in care se raporteaza la maternitate prin prisma celor traite.

Vrei sa afli mai multe despre infertilitatea psihologica? Click pe link pentru mai multe detalii.

Cuprinsa de o durere acuta, in acest moment se afla in imposibilitatea de a-si mai putea exprima starile,ceea ce conduce la un dezechilibru emotional.

Avortul spontan poate creste in femei ganduri legate de imposibilitatea procrearii sau credinte precum: Nu sunt suficient de buna pentru a-mi fi fost oferita sansa de a duce pe lume acest copil.

In familie relatiile pot suferi foarte mult, deoarece acum femeia nu se mai simte si nu mai este ceea care voia sa fie odinioara, se inchide foarte mult in ea si sufera intr-o tacere acuta. La fel si relatiile sociale au de suferit.

De multe ori, oamenii aleg ori sa nu vorbeasca ,ori sa spuna arhi- cunoscutele propozitii: “Lasa esti tanara, ai timp sa faci altul.”, “Asta e! N-a fost sa fie.” etc. Aceste propozitii nu fac decat sa adanceasca sentimentul de vulnerabilitate al femeii care tocmai a pierdut o sarcina, o fac sa sufere si mai mult, deoarece pentru ea in acest moment lumea ei s-a terminat.

Suferinta pe care o poarta acum, este o durere pe care de cele mai multe ori societatea nu ii da voie femeii sa o exprime. Acest doliu, aceasta separare de acest copil pierdut, de copilul care a disparut din ea fara sa-l cunoasca este deseori neinteleasa de societate.

Dificultatea si sensibilitatea cu care trebuie tratata aceasta situatie este cu totul si cu totul un lucru eminamente dificil, care necesita timp.

Relatia de cuplu poate sa sufere modificari considerabile dupa pierderea unei sarcini. Exista parteneri care decid sa ramana si sa fie suportivi, dar si parteneri care se simt atat de blocati si de tensionati, incat de teama ca nu pot sa duca ceea ce li s-a intamplat, se retrag si fug. Acest abandon al partenerului dupa producerea evenimentului traumatic este un dublu soc.

Cuplurile care decid sa ramana impreuna si care pot trece prin aceasta incercare, dar si cuplurile care decid de comun acord sa se separe, trec prin dificultati de a gestiona situatia. Exista situatii in care partenerii nu mai pot continua relatia deoarece, afirma ca de fiecare data cand isi vad partenerul isi aduc aminte de suferinta pierderii copilului nenascut.

Va ganditi oare ce simte femeia care a pierdut sarcina in acel moment? Dupa trauma prin care trece, mai pe ocolite i se spune ca nu este o mama buna, ca nu este o mama devotata si ca ar trebui sa se recupereze mai repede, ca viata merge inainte.

Da, intr-adevar viata merge inainte, dar conteaza si cum merge inainte, modul in care ne raportam la situatia petrecuta si cum putem sa facem fata pentru a fi bine cu noi si cu ceilalti. Dar lucrurile nu trebuiesc grabite, deoarece dupa un avort femeia este secata de energie, de vitalitate, ea nu se poate disponibiliza nici pentru ea, nici pentru ceilalti.

Acum, femeia care sufera, are nevoie de sustinere, de grija, de suport din partea celor din jur si ,de asemenea ,in aceste cazuri este nevoie de consiliere psihologica din partea unei persoane specializate in acest sens, care va poate ajuta sa acceptati emotiile si sentimentele care vin la pachet si sa va acordati timp, sa nu fiti dure cu voi si cu ceea ce s-a intamplat.

Nu putem sa schimbam ceea ce s-a intamplat, dar putem sa vedem cu alti ochi si sa incercam sa ne acordam libertatea de a exprima si de a verbaliza emotiile pe care le-am tinut atat de bine inchise in noi si care nu ne lasa sa ne mai bucuram de viata, care ne fac prizonierii unei inchisori din care parca nu se mai vede nici-o scapare.

Daca ti-a placut acest articol, da-i un share ca sa il impartasesti si cu prietenii tai.

 

Rușinea la copii

Rușinea este o experiență care este trăită ca fiind intensă și dureroasă de căte un copil, iar impactul acesteia poate să fie de durată.

Louis Cozolino susține faptul că rușinea este “…. o judecată instinctivă despre sine și are drept consecință sentimentul de inutilitate, teama de anu fi dat în vileag și căutarea disperată a perfecțiunii”. (Cozolingo 2017, p.29)

Cele mai obișnuite moduri prin care rușinea poate să fie activată la copii includ următoarele eveimente în care ei :

  1. Trebuie să țină un secret care îi îngrijorează;
  2. Nu au cun cine să se joace și sunt tachinați și li se atribuie porecle ;
  3. Trebuie să părăsească un grup sau un club din care făceau parte, deoarece li se spune că nu sunt suficient de buni’
  4. Poartă haine nepotrivite și se simt prost ;
  5. Nu pot spune nimănui care sunt sentimentele lor reale ;
  6. Au nevoie de ajutor, dar renunță să-l ceară pentru a nu fi ori criticați, ori pentru a nu se simți prost ;
  7. Încearcă din răsputeri să facă un anumit lucru, și cu toatr acestea eșuează și sunt ironizați pentru ceea ce s-a întâmplat sau li se spună că nu au făcut suficient de mult ;
  8. Un adult care nu s-a comportant corespunzător cu ei, îi face să se simtă vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul lor ;

Rușinea, de asemenea poate să fie provocată nu doar de evenimentele enumerate mai sunt, dar și de griji interioare pe care copilul le poate resimți în diferitele etape de dezvoltare. Acest sentiment, poate să pună o barieră înre copil și ceilalți, și între acesta și lumea exterioară. De asemenea. Nu trebuie uitat faptul că rușinea îi va face pe copii să fie anxioși și temători pe viitor, iar efectul pe termen lung este acela că se vor simți inutili și incapabili.

 

Intimitate și relații la vârsta adolescenței  

Ce este intimitatea?

  • Intimitatea este defintă ca fiind acea legătură emoțională care apare după ce ne petrecem mai mult timp de calitate cu o persoană cu care ne simțim în siguranță și în largul nostru.
  • Intimitatea nu presupune doar contact fizic, intimitatea poate să includă și acel contact emoțional sănătos dintre două persoane care simt că își pot împărtăși gândurile, trăirile și emoțiile fără a le fi teamă că vor fi judecați pentru ceea ce gândesc sau simt.

Intimitatea sănătoasă

  • Putem să fim intimi cu persoanele în care avem încredere,cu care ne simțim confortabil și cu care avem o legătură strânsă.
  • A fi intim cu cineva nu înseamnă să avem contact fizic sau sexual cu persoana respectiva.
  • Intimitatea presupune respect și respectarea integrității, a valorilor și a granițelor personale.
  • Intimitatea se câștigă prin încredere.
  • Nu putem pretinde de la cineva un anumit grad de intimitate dacă noi nu suntem dispuși să le arătăm celorlalți așa cum suntem.

Relațiile în timpul adolescenței

  • Percepția pe care un adolescent o poate avea despre relații este formată pe baza informațiilor pe care le-a primit în familie, la școala sau din mediul înconjurător.
  • Adolescentul va trece prin filtrul său de gândire și va vedea ce înseamnă să fie într-o relație, cum se simte, ce temeri sau emoții are, care consideră că sunt punctele forte pe care le are în acest stadiu al dezvoltării sale.
  • Adolescența este o perioadă în care apare incertitudinea, dar există dorința de a fi aprobat și de a fi parte dintr-un grup. Aici trebuie avut grijă deoarece nu toate grupurile sunt sănătoase pentru dezvoltarea armonioasă a adolescentului. De aceea, trebuie să știe că un NU, nu-l va face să pară ca nu este cool, sau de gașcă ci il va apara impotriva unor situatii cu impact emotional puternic. Important este să știe care îi sunt granițele, ce acceptă și ce nu.
  • Apar nenumărate temeri legate de percepția de sine și de asemenea, legate de propriul corp.

 

 

 

Dificultățile materne apărute după naștere

Aproximativ jumătate din femeile care au născut au trecut printr-o perioadă de tristețe, denumită generic baby blues. Acest baby blues apare în prima săptămână după naștere, de obicei în a doua sau a treia zi.

Depresiile postnatale afectează 10 până la 15 femei la fiecare 1.000 de nașteri. Simptomele pot să fie mai ușoare sau mai severe, în unele cazuri fiind necesare antidepresivele .

Simptomele includ

  1. Dificultăți de concentrare
  2. Stare de epuizare încă din momentul trezirii
  3. Sentimentul de eșec și de vinovăție
  4. Plâns
  5. Incapacitatea de râde sau de a se putea bucura

Depresia postnatală poate să apară în orice moment în primul an de după nașterea copilului, deși există femei care semnalează momente de deprimare încă din sarcină.

Poate să dureze chiar și un an dacă nu este tratată în mod corespunzător și sunt negate simptomele pe care mama la acuză.

Simptomele obișnuite ale depresiei postanatale

  • Anexietate și temeri multe, sentimente de vinovăție și rușine
  • Mama iși face mereu griji nejustificate legate de lucruri pe care în mod curent le considera normale
  • Senzații incontrolabile de panică
  • Încordare musculară și dureri fizice
  • Irascibilitate și tristețe, plâns mult
  • Scăderea apetitului alimentar
  • Probleme legate de somn, scade puterea de concentrare
  • Lipsa interesului pentru lucrurile din jur
  • Pierderea apetitului sexual

Psihoza puerperală

Aceasta este o schimbare de dispoziție mult mai rară și mai gravă, care afectează aproximativ 1 din 500 de femei care au născut.

Simptomele în cazul psihozei puerperale vin brusc, în cele mai multe situații apar în primele două săptămâni de la naștere.

Sunt mai vulnerabile femeile care au în familie cazuri de boli psihice sau care ele au fost diagnosticate cu anumite tulburări de natură psihică.

Simptomele pot include

  1. Halucinații
  2. Iluzii
  3. Manii ( activități extrem de energice și de bizare)

Aproximativ jumătate din femeile care au născut au trecut printr-o perioadă de tristețe, denumită generic baby blues. Acest baby blues apare în prima săptămână după naștere, de obicei în a doua sau a treia zi.

Depresiile postnatale afectează 10 până la 15 femei la fiecare 1.000 de nașteri. Simptomele pot să fie mai ușoare sau mai severe, în unele cazuri fiind necesare antidepresivele .

Simptomele includ

  1. Dificultăți de concentrare
  2. Stare de epuizare încă din momentul trezirii
  3. Sentimentul de eșec și de vinovăție
  4. Plâns
  5. Incapacitatea de râde sau de a se putea bucura

Depresia postnatală poate să apară în orice moment în primul an de după nașterea copilului, deși există femei care semnalează momente de deprimare încă din sarcină.

Poate să dureze chiar și un an dacă nu este tratată în mod corespunzător și sunt negate simptomele pe care mama la acuză.

Simptomele obișnuite ale depresiei postanatale

  • Anexietate și temeri multe, sentimente de vinovăție și rușine
  • Mama iși face mereu griji nejustificate legate de lucruri pe care în mod curent le considera normale
  • Senzații incontrolabile de panică
  • Încordare musculară și dureri fizice
  • Irascibilitate și tristețe, plâns mult
  • Scăderea apetitului alimentar
  • Probleme legate de somn, scade puterea de concentrare
  • Lipsa interesului pentru lucrurile din jur
  • Pierderea apetitului sexual

Psihoza puerperală

Aceasta este o schimbare de dispoziție mult mai rară și mai gravă, care afectează aproximativ 1 din 500 de femei care au născut.

Simptomele în cazul psihozei puerperale vin brusc, în cele mai multe situații apar în primele două săptămâni de la naștere.

Sunt mai vulnerabile femeile care au în familie cazuri de boli psihice sau care ele au fost diagnosticate cu anumite tulburări de natură psihică.

Simptomele pot include

  1. Halucinații
  2. Iluzii
  3. Manii ( activități extrem de energice și de bizare)

 

5 idei de activități pe care le poți face împreună cu copilul tău pe perioada auto-izolării.

Cu toții petrecem în această perioadă mai mult timp dacă nu tot timpul în casă și nu este deloc plăcut acest lucru.

Ca și părinte, acum că școlile, grădinițele și creșele sunt închise, este cu atât mai dificil. Unde mai pui că trebuie să și lucrezi de acasă, în timp ce e nevoie să te ocupi și de copil sau copii.

Copilul se plictisește destul de repede și uneori ca părinte este destul de dificil să găsești în permanentă idei creative care să îl țină prins pe cel mic, măcar până se termină ședința urgentă de la birou

Înainte de a începe, te rog să inspiri și să expiri profund și să îți dai voie să ajungă la tine informația asta: nu ești singur și sunt soluții creative care să-l țină pe micuț ocupat

1. Invață-l să facă mai mult lucru manual

Dă-i creioane si hârtie colorată și spune-i să îți deseneze o poveste sau să facă portretul familiei.

Îi poți da și cărți de colorat însă atunci când îi spui lui să își imagineze ceea ce va colora, va fi mult mai implicat și nu riscăm să se plictisească prea repede.

Dacă stai la curte, adună frunze, petale de flori sau orice alte elemente din natura și roagă-l pe cel mic să îți facă din ele un desen sau un obiect decorativ.

Poți încerca să îl ții ocupat și cu plastilină, rugându-l să îți modeleze ceva ce îi place sau un întreg oraș cu locuitori sau animalele pe care le știe. Sigur îi va lua ceva timp

2. Să ne mișcăm ca animalele

Asta este o activitate perfectă pentru momentele în care vrei ca micuțul să își consume energia. Roagă-l să se aseze pe jos și să îți exemplifice pe rând cum se târâie viermele, cum sare broscuța, cum aleargă pantera, cum dă din aripi fluturele etc.

Tu decizi ce animăluțe dorești ca el să exemplifice și cât durează exemplificarea. Important este ca cel mic sa execute cu entuziasm și să se distreze.

3. Să facem gărgărițe din cartofi

Tot ce ai nevoie e să îi dai celui mic un cartof sau mai mulți, acuarele, pensule si hârtie.

Îi vei tăia celui mic cartoful în două și îl lași pe el să îl coloreze și apoi să îl aplice ca și ștampilă pe foaia de hârtie. Rămânând ca după aceea, să coloreze gărgărița de pe hârtie din acuarelă.

Puteți fi creativi și face din cartofi și alte animăluțe sau forme geometrice pe care copilul să le imprime pe hârtie.

4. Faceți o competiție de avioane de hârtie

Avioanele de hârtie sunt foarte simplu de făcut și sunt primul lucru care ne trece prin minte când ne gândim la zbor.

Această activitate este recomandată atunci când nu este doar un copil în casă astfel încât competiția să se dea între micuți. Ei vor alege designul avionului și vor concura de pe punct de egalitate pentru locul întâi

5. Activitate în liniște

Atunci când o ședință sau un telefon important se anunță, ai nevoie să îl ții pe cel mic ocupat cu o activitate care să îți solicite cât mai puțin implicarea și care să se desfășoare pe cât posibil în liniște. Am găsit și soluția și anume: roagă-ți copilul să își măsoare cu un centimetru fiecare jucărie și să noteze pe o hârtie, ca să vedem cât au crescut

Mai poți încerca să îi dai să facă un puzzle sau un joc de combinat perechi. Asta îl va ține și ocupat și îi va lua ceva timp să îndeplinească sarcina.

Dacă chiar ai rămas în pană de idei și ai nevoie de ceva timp pentru a te ocupa de altceva, e o idee bună să îl lași să se uite la desenea preferată sau să vadă un tur virtual al unui muzeu interesant.

Cu răbdare și ceva mai mult spirit ludic, vei trece și peste această perioadă care acum îți oferă șansa de a te conecta mai autentic cu cel mic, chiar dacă butoanele tale emoționale sunt apăsate uneori la maxim.

Câteva efecte ale auto-izolării asupra sănătății mintale și cum le putem face față?

Cu toții ne-am trezit într-o cu totul altă realitate, puși în situația de a ne lupta cu un dușman invizibil și simțindu-ne mai vulnerabili ca oricând.

Cu cât măsurile de distanțare socială și auto-izolare au devenit din ce în ce mai reale și mai urgent de pus în practică, din ce în ce mai mulți oameni s-au trezit mai singuri decât au fost vreodată.

În această situație vedem modalități diferite de răspuns. În timp ce pentru unii activitățile domestice liniștite cum ar fi gătitul, cititul sau lucrul manual par să funcționeze, alții par să întâmpine ceva dificultăți. Acum statul în on-line a devenit o necesitate nu un moft iar lipsa naturii, a conexiunii cu prietenii și colegii, ba chiar și lipsa cafelei preferate, poate fi un factor stresor.

Cu siguranța ceea ce trăim acum nu are precedent iar efectele la nivel psihologic si fizic se observă atât acum dar vor fi și mai evidente mai târziu.

Un prim efect al pandemiei, resimțit până și de cele mai optimiste persoane, este îngrijorarea și frica. Nu știm când vom putea reveni la normal și de asemenea nu știm nici cum va fi redefinit acest normal, după pandemie.

Nu știm cât din ceea ce știam, făceam și credeam va mai fi încă acolo, se va mai aplica în continuare și nici ce schimbări ne așteaptă pe viitor.

Dacă și tu te simți îngrijorat, ba chiar înfricoșat de situație, află că nu ești singur și nu este deloc o rușine sau un semn de slăbiciune să simți asta.

Ce ajută în astfel de stări este să împărtășești temerile tale cu persoanele apropiate, nu le lăsa să prindă rădăcini și să te trezești în hățișul gândurilor negative și fricii.

Nu ești singur în situația asta și nu trebuie să faci față singur situației.Păstrează în continuare contactul cu cei apropiați, chiar și virtual și dacă simți să stai mai mult în on-line, fă-o.

Limitează de asemenea, volumul de informație pe care alegi să îl primești și verifică mai bine sursele. De multe ori, știrile sunt prezentate în așa natură de parcă ar vrea să te sperie. Deși scopul lor este acela de a ne informa despre situația în sine cât și despre măsurile de prevenție, efectele lor secundare se resimt în nivelul copleșitor de frică și panică pe care îl lasă în urma lor, nivel ce nu mai este deloc de ajutor oamenilor și poate duce la anxietate si depresie.

Un alt efect al pandemiei este sentimentul că pierzi controlul. Multe dintre activitățile pe care înainte le făceai ca și rutină, fără a te gândi prea mult, sunt acum constrânse.

Dacă înainte voiai sa ieși în parc sau să te vezi în gașcă cu prietenii și aveai libertatea să o faci fără a sta prea mult pe gânduri, acum reflectezi asupra situației și te intrebi dacă e ok și în siguranță să o faci.

Trecem cu toții pe modulul prevenire, în care încercăm să ne protejăm și în același timp să evităm infectarea.

Acest mod ne consumă foarte mult energia psihică, deoarece vine la pachet cu o stare de vigilență crescută și cu obligație de a face ceva.

În acest mod de gândire, bazat pe prevenire, nu ne mai focusăm atât de mult pe modalități de creștere și dezvoltare și suntem puși în fața dificultății de a găsi un echilibru în maniera nostră de gândire.

Cum putem face față mai bine?

Unul dintre lucrurile care vor avea un efect benefic imediat este acela de a crea și întreține o rutină zilnică care să permită interacțiuni,astfel încât izolarea socială să nu devină obicei.

Stabilește o oră la care să luați cina, prânzul sau micul dejun și respectați-o. Evită să mănânci în fața PC-ului și să lucrezi printre mese și activități gospodărești. Alocă timp vorbitului cu cei din casă sau stabilește apeluri video cu prietenii.

Păstrează pe cât posibil obiceiurile de dinainte de izolare, pentru o adaptare mai ușoară situației.

Ca să nu te anxietezi și mai tare, alege informația pe care o vizionezi și în ce cantități. Nu uita că poți trece foarte ușor de la a vrea să fii informat și la curent cu noutățile la adevărate atacuri de panică.

Cu siguranță este o perioadă care ne încearcă pe fiecare și deși nu este nimic sigur cu privire la cum vor evolua lucrurile, nu te ajuți cu nimic hrănindu-te constant cu știri negative.

Informează-te cu privire la reacțiile psihologice care pot să apară și nu ezita să ceri ajutor în cazul în care nu te mai simți deloc ca tu cel de altă dată sau întâmpini dificultăți în funcționarea ta normală de zi cu zi.

Nu uita că nu ești singur, cu toții trecem prin această situație dificilă.