Anxietatea la copii

Anxietatea este cea mai frecventă tulburare întâlnită la copii și, contrar opiniei majorității părinților, nu dispare după ce copilul „se face mare”.

Din punct de vedere al dezvoltării copilului, este normal ca la anumite vârste să apară manifestări ale anxietății, ca de exemplu, frica de zgomote puternice, teama de persone străine, teama de separare, etc.

Important de menționat este că teama de separare poate să apară și la vârsta adultă, acest lucru fiind în strânsă legătură cu tipul de atașament dezvoltat în copilărie, însă acest subiect va fi abordat în următorul articol.

Înaintea vârstei de 3 ani, copilul nu poate recunoaște pericolele din mediul înconjurător. Acest lucru se întâmplă deoarece partea neuronolă responsabilă pentru semnalarea pericolelor nu este încă dezvoltată. Abia după 4 ani copilul începe să conștientizeze pericolele din mediu și să aibă primele manifestări comportamentale și reacții emoționale de frică (vezi articolul despe emoțiile de bază).

Maturizarea neurologică are loc în perioada de preșcolaritate și, odată cu aceasta, sunt integrate conceptele de risc și pericol (fricile copilăriei).

Astfel, anxietatea copilului mic nu dispare odată cu creșterea copilui, ci se poate agrava la vârsta adultă.