5 idei de activități pe care le poți face împreună cu copilul tău pe perioada auto-izolării.

Cu toții petrecem în această perioadă mai mult timp dacă nu tot timpul în casă și nu este deloc plăcut acest lucru.

Ca și părinte, acum că școlile, grădinițele și creșele sunt închise, este cu atât mai dificil. Unde mai pui că trebuie să și lucrezi de acasă, în timp ce e nevoie să te ocupi și de copil sau copii.

Copilul se plictisește destul de repede și uneori ca părinte este destul de dificil să găsești în permanentă idei creative care să îl țină prins pe cel mic, măcar până se termină ședința urgentă de la birou

Înainte de a începe, te rog să inspiri și să expiri profund și să îți dai voie să ajungă la tine informația asta: nu ești singur și sunt soluții creative care să-l țină pe micuț ocupat

1. Invață-l să facă mai mult lucru manual

Dă-i creioane si hârtie colorată și spune-i să îți deseneze o poveste sau să facă portretul familiei.

Îi poți da și cărți de colorat însă atunci când îi spui lui să își imagineze ceea ce va colora, va fi mult mai implicat și nu riscăm să se plictisească prea repede.

Dacă stai la curte, adună frunze, petale de flori sau orice alte elemente din natura și roagă-l pe cel mic să îți facă din ele un desen sau un obiect decorativ.

Poți încerca să îl ții ocupat și cu plastilină, rugându-l să îți modeleze ceva ce îi place sau un întreg oraș cu locuitori sau animalele pe care le știe. Sigur îi va lua ceva timp

2. Să ne mișcăm ca animalele

Asta este o activitate perfectă pentru momentele în care vrei ca micuțul să își consume energia. Roagă-l să se aseze pe jos și să îți exemplifice pe rând cum se târâie viermele, cum sare broscuța, cum aleargă pantera, cum dă din aripi fluturele etc.

Tu decizi ce animăluțe dorești ca el să exemplifice și cât durează exemplificarea. Important este ca cel mic sa execute cu entuziasm și să se distreze.

3. Să facem gărgărițe din cartofi

Tot ce ai nevoie e să îi dai celui mic un cartof sau mai mulți, acuarele, pensule si hârtie.

Îi vei tăia celui mic cartoful în două și îl lași pe el să îl coloreze și apoi să îl aplice ca și ștampilă pe foaia de hârtie. Rămânând ca după aceea, să coloreze gărgărița de pe hârtie din acuarelă.

Puteți fi creativi și face din cartofi și alte animăluțe sau forme geometrice pe care copilul să le imprime pe hârtie.

4. Faceți o competiție de avioane de hârtie

Avioanele de hârtie sunt foarte simplu de făcut și sunt primul lucru care ne trece prin minte când ne gândim la zbor.

Această activitate este recomandată atunci când nu este doar un copil în casă astfel încât competiția să se dea între micuți. Ei vor alege designul avionului și vor concura de pe punct de egalitate pentru locul întâi

5. Activitate în liniște

Atunci când o ședință sau un telefon important se anunță, ai nevoie să îl ții pe cel mic ocupat cu o activitate care să îți solicite cât mai puțin implicarea și care să se desfășoare pe cât posibil în liniște. Am găsit și soluția și anume: roagă-ți copilul să își măsoare cu un centimetru fiecare jucărie și să noteze pe o hârtie, ca să vedem cât au crescut

Mai poți încerca să îi dai să facă un puzzle sau un joc de combinat perechi. Asta îl va ține și ocupat și îi va lua ceva timp să îndeplinească sarcina.

Dacă chiar ai rămas în pană de idei și ai nevoie de ceva timp pentru a te ocupa de altceva, e o idee bună să îl lași să se uite la desenea preferată sau să vadă un tur virtual al unui muzeu interesant.

Cu răbdare și ceva mai mult spirit ludic, vei trece și peste această perioadă care acum îți oferă șansa de a te conecta mai autentic cu cel mic, chiar dacă butoanele tale emoționale sunt apăsate uneori la maxim.

Câteva efecte ale auto-izolării asupra sănătății mintale și cum le putem face față?

Cu toții ne-am trezit într-o cu totul altă realitate, puși în situația de a ne lupta cu un dușman invizibil și simțindu-ne mai vulnerabili ca oricând.

Cu cât măsurile de distanțare socială și auto-izolare au devenit din ce în ce mai reale și mai urgent de pus în practică, din ce în ce mai mulți oameni s-au trezit mai singuri decât au fost vreodată.

În această situație vedem modalități diferite de răspuns. În timp ce pentru unii activitățile domestice liniștite cum ar fi gătitul, cititul sau lucrul manual par să funcționeze, alții par să întâmpine ceva dificultăți. Acum statul în on-line a devenit o necesitate nu un moft iar lipsa naturii, a conexiunii cu prietenii și colegii, ba chiar și lipsa cafelei preferate, poate fi un factor stresor.

Cu siguranța ceea ce trăim acum nu are precedent iar efectele la nivel psihologic si fizic se observă atât acum dar vor fi și mai evidente mai târziu.

Un prim efect al pandemiei, resimțit până și de cele mai optimiste persoane, este îngrijorarea și frica. Nu știm când vom putea reveni la normal și de asemenea nu știm nici cum va fi redefinit acest normal, după pandemie.

Nu știm cât din ceea ce știam, făceam și credeam va mai fi încă acolo, se va mai aplica în continuare și nici ce schimbări ne așteaptă pe viitor.

Dacă și tu te simți îngrijorat, ba chiar înfricoșat de situație, află că nu ești singur și nu este deloc o rușine sau un semn de slăbiciune să simți asta.

Ce ajută în astfel de stări este să împărtășești temerile tale cu persoanele apropiate, nu le lăsa să prindă rădăcini și să te trezești în hățișul gândurilor negative și fricii.

Nu ești singur în situația asta și nu trebuie să faci față singur situației.Păstrează în continuare contactul cu cei apropiați, chiar și virtual și dacă simți să stai mai mult în on-line, fă-o.

Limitează de asemenea, volumul de informație pe care alegi să îl primești și verifică mai bine sursele. De multe ori, știrile sunt prezentate în așa natură de parcă ar vrea să te sperie. Deși scopul lor este acela de a ne informa despre situația în sine cât și despre măsurile de prevenție, efectele lor secundare se resimt în nivelul copleșitor de frică și panică pe care îl lasă în urma lor, nivel ce nu mai este deloc de ajutor oamenilor și poate duce la anxietate si depresie.

Un alt efect al pandemiei este sentimentul că pierzi controlul. Multe dintre activitățile pe care înainte le făceai ca și rutină, fără a te gândi prea mult, sunt acum constrânse.

Dacă înainte voiai sa ieși în parc sau să te vezi în gașcă cu prietenii și aveai libertatea să o faci fără a sta prea mult pe gânduri, acum reflectezi asupra situației și te intrebi dacă e ok și în siguranță să o faci.

Trecem cu toții pe modulul prevenire, în care încercăm să ne protejăm și în același timp să evităm infectarea.

Acest mod ne consumă foarte mult energia psihică, deoarece vine la pachet cu o stare de vigilență crescută și cu obligație de a face ceva.

În acest mod de gândire, bazat pe prevenire, nu ne mai focusăm atât de mult pe modalități de creștere și dezvoltare și suntem puși în fața dificultății de a găsi un echilibru în maniera nostră de gândire.

Cum putem face față mai bine?

Unul dintre lucrurile care vor avea un efect benefic imediat este acela de a crea și întreține o rutină zilnică care să permită interacțiuni,astfel încât izolarea socială să nu devină obicei.

Stabilește o oră la care să luați cina, prânzul sau micul dejun și respectați-o. Evită să mănânci în fața PC-ului și să lucrezi printre mese și activități gospodărești. Alocă timp vorbitului cu cei din casă sau stabilește apeluri video cu prietenii.

Păstrează pe cât posibil obiceiurile de dinainte de izolare, pentru o adaptare mai ușoară situației.

Ca să nu te anxietezi și mai tare, alege informația pe care o vizionezi și în ce cantități. Nu uita că poți trece foarte ușor de la a vrea să fii informat și la curent cu noutățile la adevărate atacuri de panică.

Cu siguranță este o perioadă care ne încearcă pe fiecare și deși nu este nimic sigur cu privire la cum vor evolua lucrurile, nu te ajuți cu nimic hrănindu-te constant cu știri negative.

Informează-te cu privire la reacțiile psihologice care pot să apară și nu ezita să ceri ajutor în cazul în care nu te mai simți deloc ca tu cel de altă dată sau întâmpini dificultăți în funcționarea ta normală de zi cu zi.

Nu uita că nu ești singur, cu toții trecem prin această situație dificilă.

Co-parentingul în beneficiul copilului

După un divorț sau o separare, implicarea armonioasă de ambele părți în creșterea unui copil este de multe ori dificilă.

Se întâmplă să vă simțiți îngrijorat de abilitățile parentale ale partenerului sau partenerei, să vă stresați de sprijinul financiar și emoțional necesar copilului, să vă simțiți epuizat de atâtea conflicte sau pur și simplu să ajungeți să credeți că nu veți putea depăși resentimentele din relația voastră.

În această situație, co-parentingul pe cale amiabilă cu fostul soț sau fosta soție poate oferi copilului tău stabilitatea, sentimentul de securitate și relaționările armonioase și sigure de care acesta are atâta nevoie.

 

Ce este mai exact co-parentingul?

Este încercarea ambilor părinți de a avea un rol activ și implicat în viața copilului lor chiar și după divorț sau separare.

Este ceea ce studiile au arătat că are o influență puternică asupra stării de bine emoționale și mentale a copilului. Calitatea relației dintre cei doi foști soți sau în cazul de față, cei doi co-părinți, va impacta calitatea viitoarelor relații ale copilului precum și predispoziția lui spre a dezvolta anxietate sau depresie.

Până aici totul ne este clar și în teorie co-parentingul este benefic și pare relativ ușor de realizat. Însă cum rămâne cu practica, mai ales atunci când despărțirea nu a fost pe cale amiabilă și a fost destul de dureroasă?

Cu excepția situațiilor în care în familie au existat probleme serioase cum ar fi violența domestică sau abuz de substanțe, co-parentingul este realizabil prin dezvoltarea unei relații amiabile având în vedere beneficiul copilului.

 

Cum facem co-parentingul să funcționeze?

Cheia succesului pentru un co-parenting de succes este ca cei doi foști soți să separe relația personală de relația lor cu copilul.

Aici este util ca fiecare dintre cei doi să se gândească la relația cu fostul doar în termenii benefici copilului, lăsând deoparte neînțelegerile personale. Asta înseamnă a gândi în termeni precum: da, mariajul meu s-a terminat dar nu și familia mea. Binele copilului fiind ceea ce primează aici.

Ceea ce face un co-părinte matur și responsabil, este să pună nevoile copilului înaintea propriilor lui nevoi, în relația cu fostul.

 

Beneficiile pentru copil 

Copiii ai căror părinți divorțați au o relație de cooperare:

Se simt în siguranță – Având încredere în dragostea ambilor părinți, copiii se vor adapta mai rapid și mai ușor la divorț și la noi situații de viață și au o stimă de sine mai bună.

Beneficiază de consecvență – Co-parentingul favorizează reguli, disciplină și recompense similare între cele două case astfel încât aceștia știu la ce să se aștepte și ceea ce se așteaptă de la ei.

Înțeleg mai bine rezolvarea problemelor– Copiii care își văd părinții cooperând au mai multe șanse să învețe cum să își rezolve problemele într-un mod pașnic și eficient.

Au un exemplu sănătos de urmat – Cooperând cu celălalt părinte, stabilești un model de viață pe care copilul îl poate folosi pentru a construi și menține relațiile viitoare.

Sunt mai sănătoși din punct de vedere mental și emoțional – Copiii expuși la conflict între părinți sunt mai predispuși la a dezvolta depresie, anxietate sau alte probleme de natură emoțională.

 

Creșterea copiilor este plină de decizii pe care va trebui să le iei cu fostul soț sau soție, fie că îți place asta sau nu. Cooperarea și comunicarea face ca toată lumea să treacă mai ușor peste această situație astfel încât echilibrul să se reinstaleze treptat și repercursiunile să fie minime.

 

Trauma timpurie pe înțelesul părinților.

Auzim de foarte multe ori în discuțiile părinților sau a adulților în general, exprimarea de tipul: “e mult prea mic ca să realizeze, cel mai probabil nici nu o să își mai amintească”.

Chiar dacă copiii sunt rezilienți, efectele traumei timpurii își pot face simțită prezența pe tot parcursul vieții.

Nu vreau ca această afirmație să sune ca și cum copilul tău va fi speriat pe viață dacă trece printr-o experiență traumatizantă. Ceea ce vreau să înțelegi e că în momentul în care adulții din viața acelui copil intervin în modul potrivit și îi oferă acestuia suport, copilul poate trece peste această experiență sau impactul acestei experiențe va fi mult diminuat. Însă pentru ca această intervenție și susținere să se întâmple, adulții trebuie să recunoască, să fie capabili să ofere suport sau să știe când e momentul să ceară ajutor specializat.

 

Ce este trauma timpurie?

Foarte multe experiențe pe care le avem de-a lungul vieții pot fi experiențe traumatizante. De la exemplele evidente de abuz fizic sau sexual, până la un accident de mașină sau un dezastru natural ca de exemplu un uragan, alunecare de teren sau cutremur.

În realitate, orice eveniment poate fi traumatizant pentru copil dacă:

  • Se întâmplă pe neașteptate
  • Se întâmplă în mod repetat
  • Cineva s-a purtat cu cruzime în mod intenționat
  • Copilul a fost nepregătit pentru a face față experienței

Trauma timpurie nu trebuie să se întâmple în mod direct copilului. A fi martor la acte de violență sau de cruzime asupra unei persoane dragi (părințe, prieten sau rudă) sau chiar expunerea la evenimentele violente din mass-media, pot fi la de traumatizante pentru copil.

 

Cum recunoști efectele traumei timpurii la copilul tău?

Mulți copii vor fi expuși de-a lungul vieții la un eveniment traumatic. Deși unii dintre ei se vor confrunta cu un anumit discomfort emoțional, poate chiar suferință, marea majoritate a acestora revin la o stare normală de funcționare, într-o perioadă relativ scurtă de timp.

Iată câteva aspect la care să fiți atenți în săptămânile și lunile de după evenimentul traumatic:

  • Gânduri repetitive despre moarte și siguranță
  • Problem cu somnul
  • Modificări ale apetitului
  • Probleme de atenție
  • Refuzul de a merge la școală/grădiniță
  • Acuză dureri de cap sau de stomac
  • Pierderea interesului față de activitățile zilnice
  • Iritabilitate
  • Tristețe
  • Dezvoltarea unor noi frici

 

Cum să ajuți, ca părinte

Sprijinul familiei este foarte important în reducerea efectelor evenimentului traumatizant.

Ca părinte, iți poti sprijini copilul prin:

  • Încurajarea copilului de a vorbi despre sentimentele sale urmată de validarea emoțiilor lui
  • A-i răspunde pe cât de sincer posibil la toate întrebările
  • Asigurarea copilului că vei face tot ce poți ca să fie în siguranță
  • Nu vă abateți foarte mult de la rutina zilnică

Dacă observi  modificări emoționale sau de comportament la copilul tău, modificări pe care nu le înțelegi sau nu le poți gestiona, nu ezita să soliciți ajutor.

Nevoile unui copil pe perioada divorțului

Pentru copilul de orice vârstă, divorțul sau separarea părinților reprezintă o perioadă tristă, stresantă și confuză. Ei se pot simți nesiguri, furioși, triști sau chiar vinovați de problemele de acasă.

Copilul va fi mâhnit, întristat de separarea părinților o bună perioadă de timp, lucru normal de altfel dacă luăm în calcul faptul că divorțul părinților întoarce cumva lumea copilului cu susul în jos.

Însă pe tot acest parcurs sunt lucruri pe care părinții le pot face pentru a face această perioadă mai puțin dureroasă pentru copil, doar fiind atenți și răspunzând în acord cu nevoile lui.

 

Ce vrea copilul tău de la mama și tata pe perioada divorțului?

Are nevoie ca amândoi să rămâneți implicați în viața sa. Sunați, trimiteți mesaje, puneți întrebări, făceți-vă simțită prezența astfel încât copilul să se simtă important și iubit.

Nu vă certați de față cu el și depuneți efort să vă înțelegeți în chestiuni legate de copil. Atunci când vă certați de față cu el, copilul va crede că a greșit el cu ceva și se va simți vinovat.

Are nevoie să vă iubească și să se bucure de timpul petrecut cu fiecare dintre voi doi. Dacă unul dintre părinți se supără sau este gelos pe timpul petrecut de copil cu celălalt părinte, atunci acesta va simți că trebuie să i-a partea unuia dintre părinți și să îl iubească mai mult pe acela.

Are nevoie ca amândoi să comunicați între voi astfel încât el să nu devină mesagerul mesajelor voastre.

Aduceți in discuție cuvinte frumoase sau neutre atunci când vorbiți despre celălalt părinte cu copilul. Atunci când unul dintre părinți îl vorbește de rău pe celălalt, copilul simte că se așteaptă de la el să i-a partea unuia dintre părinți.

Amintiți-vă că acesta are nevoie de ambii părinți în viața sa. Copilul are nevoie să simtă că se poate baza pe amândoi pe tot parcursul vieții.

Respectând toate aceste nevoi, îți ajuți copilul să treacă mai ușor peste această perioadă și să se adapteze schimbării.

Pe tot acest parcurs va fi nevoie ca tu să îl asculți mai mult și să îl încurajezi să își exprime emoțiile, poate chiar să îl ajuți să pună în cuvinte ceea ce simte. Recunoaște și validează trăirile lui, permite-i să fie sincer cu tine, să îți spună cum simte el personal toată această situație și fă din divorț un proces continuu prin care treceți împreună cu el.

Și în cele din urmă, nu uita să îi reamintești de câte ori va fi nevoie, că divorțul nu se întâmplă din vina lui, că nu a strâns el jucăriile sau că a fost un copil obraznic și că veți continua să îl iubiți la fel de mult ca înainte.

Va dura ceva timp până când copilul va trece peste această perioadă însă cu ambii părinți alături și propriul lui bine ca numitor comun, această experiență a divorțului poate fi depășită cu minim impact asupra stării de bine psihologice și emoționale a copilului.

După un divorț sau o separare, implicarea armonioasă de ambele părți în creșterea unui copil este de multe ori dificilă.

În această situație, co-parentingul pe cale amiabilă cu fostul soț sau fosta soție poate oferi copilului tău stabilitatea, sentimentul de securitate și relaționările armonioase și sigure de care acesta are atâta nevoie.

Citește mai multe aici.

Cum recunoaștem furia și frustrarea la copii

Unii copii sunt mai furioși sau se frustrează mai ușor decât alții, mulți dintre ei neștiind cum să exprime asta într-un mod constructiv. Acest lucru face ca aceștia să aibă dificultăți în învățare și în îndeplinirea anumitor sarcini școlare, lucru care se răsfrânge asupra modului în care aceștia se simt cu privire la ei înșiși.

 

Cu siguranță au fost momente în care v-ați auzit copilul spunând că ceilalți colegi ai lui se descurcă mai bine și indiferent de cât de mult se străduiește, nu poate ține pasul cu ei. Ei bine, acesta este una din formele prin care copilul dumneavoastră exprimă frustrarea.

 

Mai întâi aș vrea să diferențiem aceste două emoții, care deși sunt cumva în legătură, nu sunt același lucru.

Copiii se pot simți frustrați atunci când întâmpină anumite obstacole în îndeplinirea anumitor sarcini sau în obținerea unui lucru. Acest lucru îi face să se simtă vulnerabili și supărăți.

 

Furia pe de altă parte, este mai mult un răspuns la o amenințare, ca de exemplu aceea de a fi ridiculizat sau de a fi neîndreptățit. Mare parte dintre copii exprimă furia prin țipete, loviri, crize de tantrum. 

 

Frustrarea continuă poate duce la furie, aceasta din urmă fiind o emoție mai puternică. De asemenea, dacă copilul este frustrat foarte des, acesta începe să se simtă neputincios și să creadă că indiferent de cât de mult încearcă nu va lua note mai mari sau nu își va face prieteni, ceea ce poartă denumirea de neputință învățată.

 

Cu furia este altă poveste iar copilul o poate exprima prin crize de tantrum, izbucniri verbale, cuvinte vulgare, aruncatul lucrurilor sau chiar lovituri îndreptate spre alte persoane. Faptul ca ei își exteriorizează furia în acest mod nu este neapărat rău, dat fiind faptul că ei nu au învățat alte modalități de a face față sau de a gestiona ceea ce îi supără.

Un copil furios adeseori simte că nu e corect ca lucrurile să fie atât de ușoare pentru ceilalți copii sau că nimeni nu îl înțelege.

 

Ceea ce poți face ca părinte, este să diferențiezi frustrarea de furie și apoi să îți ajuți copilul să învețe noi modalități mai sănătoase de a le face față.

 În felul acesta copilul se va simți mult mai în control atunci când vine vorba de emoțiile și reacțiile sale și va vedea că le poate face față, fără izbucniri comportamentale necontrolate.