Consecințe ale implicării tatălui în bunăstarea copilului și a mamei

Implicarea tatălui în dezvoltarea copilului este definită ţinând cont de trei factori majori:

  • Angajament– reprezintă cantitatea de timp pe care tatăl o petrece efectiv cu copilul, de exemplu hrănirea copilului;
  • Accesibilitate– reprezintă timpul în care tatăl este accesibil copilului, dar nu petrece efectiv timp cu acesta, de exemplu găteşte în timp ce copilul se află în altă cameră;
  • Responsabilitatea– reprezintă implicarea indirectă a tatălui în viaţa copilului, de exemplu planuirea inscrierii la creşă.

Implicarea tatălui în creșterea copiilor este asociată cu copii sanatoşi din punct de vedere comportamentental, social, emoţional şi cu rezultate bune la învăţătură. Pe lângă aceste beneficii, implicarea tatălui consecințe pozitive şi asupra partenerelor care suferă de depresie postnatală, în sensul că o mamă care se simte sprijinită de către tatăl copilului are mai puține șanse să dezvolte o tulburare după naștere, cum este depresia post-partum.

Copii care provin din familii în care mama suferă de depresie posnatală sau suferă de depresie severă în primul an de viaţă al copilului, au probleme de ataşament, competenţe de activitate socială reduse şi sunt mai trişti în comparaţie cu copii care provin din familii în care mamele nu au fost afectate de depresie. Implicarea tatălui este cu atât mai importantă, cu cât reduce riscul ca psihopatologia mamelor care suferă de depresie să fie transmisă copilului. În aceste condiţii, în evaluarea acestei tulburări, este important de verificat ca și indicator implicarea tatălui în familiile cu mame care suferă de depresie.

Depresia mamei poate avea un efect invers proporţional cu ataşamentul tată-copil, adică sentimentele negative ale tatălui, ca de exemplu, stresul şi povara resimţite cu privire la depresia partenerei, pot duce la o înstrăinare de familie, inclusiv faţă de copil. Alternativa este ca tatăl să încerce să atenueze efectele depresiei mamei prin ataşament profund faţă de copil.

Perioada de timp relevantă pentru studiu, primul an de viaţă al copilului, a fost aleasă astfel din trei motive: în primul rând, rolul factorilor materni în prezicerea implicării tatălui este mai influent în primul an de viaţă; în al doilea rând, riscul depresiei în rândul mamelor este mai mare în perioada postnatală; în al treilea rând, gradul de implicare al tatălui din primul an oferă indicii asupra implicării acestuia de-a lungul întregii vieţi.