Dezvoltarea motricității copilului între 3 și 6 ani

În perioada 3-6 ani creierul își continuă dezvoltarea, ajungând la 90% din greutatea pe care o va avea la vârsta adultă. Aceată dezvoltare cerebrală se poate observa și la nivelul abilităților de motricitate fină și grosieră (nu doar la nivelul proceselor psihice), astfel:

Abilități motorii și grosiere în prima copilărie

3 ani

4 ani

5 ani

  • Nu poate să se întoarcă pe loc sau să se oprescă brusc.
  • Poate să facă un salt de 40-60 de cm.
  • Poate să urce treptele unei scări fără ajutor, alternând picioarele.
  • Poate să sară într-un picior, folosind în principal o serie de salturi neregulate cu unele variații suplimentare.
  • Controlează mai eficace oprirea, pornirea și întoarcerea.
  • Poate să facă un salt de 60-80 de cm.
  • Poate să coboare o scară lungă, alternând picioarele, dacă este sprijinit.
  • Poate să parcurgă 4-6 trepte sărind într-un picior.
  • Poate să pornească, să se întoarcă și să se oprescă eficient în jocuri.
  • Poate să facă din alergare un salt de 70-90 cm.
  • Poate să coboare o scară lungă, fără ajutor, alternând picioarele.
  • Poate să parcurgă cu ușurință, sărind într-un picior, o distanță de 5 m.
Sursa: Corbin, 1973; Paplia, 2010, p. 220

Dezvoltarea abilităților motorii

Ceea ce îi ajută pe copii să aibă o coordonare mai bună între ceea ce fac și ceea ce vor să facă are legătură cu dezvoltarea ariilor motorii și senzoriale ale scorței cerebrale. Așa cum este indicat în tabelul de mai sus, se pot observa progresele pe care le fac copiii din punct de vedere al motricității grosiere (spre exemplu, alergatul, săritul, mersul pe trotinetă/bicicletă, etc.) care implică mușchii mari. Din acest motiv, este importnat să îi creștem posibilităților copilului de a intra în contact direct cu lumea înconjurătoare și de a realiza multiple acțiuni ca:

(Vezi jucăriile noastre recomandate aici.)

Nivelul de performanță al mișcărilor pe care copiii le realizează depinde de: 1. zestrea lor genetică și 2. de ocaziile de a exersa aceste abilități (adică de a alerga prin parc, de a se juca cu mingea, de a merge cu tricicleta/bicicleta, de a se cățăra, etc.).

Majoritatea copiilor cu vârte mai mici de 6 ani nu sunt pregătiți (din punct de vedere biologic) să practice un sport organizat, însă jocurile libere, nestructurate și active îi ajută ajută foarte mult la dezvoltarea fizică.

Din punct de vedere al abilităților motorii fine, acestea le permit copiilor să realizeze anumite acțiuni care implică mușchii mici și coordonarea mână-ochi (ca de exemplu, închiderea nasturilor, a șireturilor, desenatul, decupatul, lipitul, etc.).

Sistemele de acțiune reprezintă combinațiile de mișcări motorii grosiere și fine pe care copilul și le însușește în perioada 3-6 ani. Rolul acestor sisteme este de a-l ajută copilul să deprindă abilități motrice tot mai complexe și mai precise prin care să dețină mai mult control asupra mediului înconjurăor și facilitând stabilirii lateralității (dacă mâna dominantă va fi cea dreaptă sau stângă).

Prin urmare, lipsa de expunere a copilului la diverse situații poate duce la deficiențe ale gândirii, exprimării emoțiilor, relaționării cu ceilalți copii și, nu în ultimul rând, deficiențe motrice:

  • Se va dezechilibra ușor (un echilibru precar),
  • Va avea probleme cu orientarea în spațiu,
  • Îi va fi dicil să-și coordoneze mișcările, spre exemplu la sport, în jocuri ca fotbal, baschet, etc. (coordonare slabă).

 

Resurse bibliografice – Papalia, D. (2010). Dezvoltarea umană. Ed. Trei, București