Dezvoltarea psihică și conturarea personalității în perioada preșcolară

Perioada preșcolară (3-6 ani) este una dintre etapele de intensă dezvoltare psihică. Acest lucru se traduce prin maturizarea creierului, pe de o parte, și expunerea copilului în medii sociale (la grădiniță, în parc, la petreceri, play dates, etc.), pe de altă parte.

Comunicativitatea și sociabilitatea copilului în această perioadă se dezvoltă mai mult informal, prin explorarea mediului, descoperirea și înțelegerea relației cauză-efect, înțelegerea jocului de echipă și însușirea abilităților de a împărți jucăriile și de a înțelege emoțiile celorlalți și cauzele care le-au generat (spre exemplu, băiețelul plânge pentru că s-a lovit și îl doare piciorul sau fetița plânge pentru că este supărată că și-a pierdut păpușa preferată – învățare incidentală).

De asemenea, tot în această perioadă se dezvoltă și negativismul infantil, dar și o concepere mai profundă a întregii activități psihice (asimilarea și înțelegerea a ceea ce este permis și interzis, a ceea ce este posibil și ce nu, a ceea ce este bun si ce este rău).

Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei perioade:

SUBPERIOADA PREȘCOLARĂ MICĂ

SUBPERIOADA PREȘCOLARĂ MIJLOCIE

SUBPERIOADA PRESCOLARĂ MARE

Caracterizată printr-o creștere a intereselor, aspirațiilor și dorințelor implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului;

La 3 ani are loc o oarecare trecere spre instabilitate (exprimă o mare descentrare de pe obiectele concrete pe intregrarea lor în strategii mai largi de utilizare, în care se conferă funcții simbolice);

Are loc integrarea în grădiniță;

Fenomenlul de egocentrism (descris de Piaget) – perioadă în care copilul vrea și crede că poate deține totul (inclusiv jucăriile altui copil);

Copilul este instabil, foarte impresionabil (spre exemplu, plânge râzând);

Trăiește foarte intens, exploziv toate experiențele ce îl impresionează.

Se remarcă progrese evidente pe linia dezvoltării motricității (copilul are mult mai mult control asupra mișcărilor pe care le face) și pe linia dezvoltării funcțiilor cognitive (memorie, atenție, gândire, limbaj și imaginație;

Încep să se contureze trăsăturile de personalitate ale copilului (acestea sunt în continuare într-o continuă schimbre și modificare, rămânând stabile abia la vârsta adultă);

Extinderea limbajului – în vocabularul copilului sunt mult mai multe cuvinte, începe să comunice prin fraze simple (nu doar propoziții cu subiect și predicat).

Se observă o mai mare adaptabilitate a copilului în situații noi, dar și modificări ale comportamentului față de anumite persoane sau în anumite medii (spre exemplu, acasă nu reușește să stea cinci minute liniștit, pe când la grădiniță este cel mai cuminte copil);

Apare și o oarecare opoziție față de adult (se manifestă spontan, urmată de dorințe vădite de reconciliere);

Apare dorința copilului de a fi de folos adulților (spre exemplu, atunci când unul dintre părinți gătește, copilul dorește să taie legumele sau să „ajute” cu făina);

Copilul devine mai atent și începe să imite anumite comportamente ale adulților (spre exemplu, se joacă de-a mama și de-a tata, se joacă de-a profesorul predându-le jucăriilor de pluș, este medic, etc.);

Motricitatea se dezvoltă intens și contribuie la creșterea posibilităților copilului de a lua contact direct cu lumea înconjurătoare și de a facilita realizarea multiplelor acțiuni (spre exemplu, poate să sară într-un picior, poate să lovească sau să prindă o minge în mișcare, poate merge pe bârnă (în echilibru, fără ajutorul adultului), și altele).

În concluzie, perioada preșcolară (3-6 ani) este una dintre etapele de intensă dezvoltare psihică, unde se pot observa: creșterea intereselor și a dorințelor, instabilitatea emoțională (atunci când copilul plânge râzând sau când se înfurie atât de tare încât aruncă cu obiecte), egocetrismul (atunci când consideră că dacă îi place jucăria altui copil, atunci e a lui), dezvoltarea limbajului (folosirea propozițiilor complexe), imitarea comportamentelor adulților și dezvoltarea motricității.