Evaluarea anorexiei nervoase în cazul copiilor și adolescenților

Conform DSM-5 „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” , anorexia nervoasă presupune:

  • Refuzul de a se alimenta suficient pentru menţinerea unei greutăţi normale corespunzătoare vârstei şi înălțimii.
  • Frica de a se îngrăşa reflectată în măsurile de menținere unei greutăti mai mici faţă de limita de greutate minimă considerată a fi normală, precum provocarea vomei şi ingestia de laxative şi diuretice nejustificată.
  • Viziunea greşită asupra aspectului fizic demonstrată prin negarea greutăţii neadecvate şi disimularea alimentării.

 

Evaluarea acestei tulburări alimentare presupune întotdeauna o abordare interdisciplinară. Pentru o evaluarea corectă și completă, specialiștii au în vedere obținerea de informații referitoare la: istoria personală, evaluarea modelului de funcționare psihologică, printre care aspecte cognitive, emoțional-afective și comportamentale, analiza istoriei greutății personale, identificarea factorilor de risc, evaluare psihosocială și medicală.

Fiind o tulburarea din sfera celor psihiatrice, debutul terapiei are loc o dată cu interviul inițial de evaluare, care are ca scop principal stabilirea relației terapeutice. Acest tip de relație este esențial pentru succesul terapiei, dacă nu se stabilește de la prima întâlnire, este posibil ca persoana să nu continue tratamentul. Pentru a se asigura stabilirea acestei relații, se recomandă evitarea de către medicul psihiatru/psiholog a criticilor sau confruntării, menținerea unei atitudini empatice, adresarea unor întrebări clare, evitarea presupunerilor referitoare la cauzele care au determinat apariția bolii.

În anorexia nervoasă, tema centrală este imaginea distorsionată a corpului. Acest contruct de imagine corporală implică mai multe elemente, printre care percepția și modul de gîndire. În primul rând, percepția este puternic distorsionată, persoana afectată considerându-se a arăta bine, când în realitate greutatea este periculos de scăzută.