Stresul Copiilor Noștri

Cu totii ne imaginam sau ne amintim copilaria precum un taram de basm lipsit de griji si preocupari. Insa realitatea este alta, cel putin in cazul generatiei noastre de copii.

Stresul copilariei acopera orice factor, orice aspect care le impune adaptare sau schimbare, pentru care nu sunt inca pregatiti emotional. Este important sa nu confundam anxietatea cu stresul! Deși își impart multe simptome, anxietatea tinde sa aiba durata mai scurta de timp si se naste din teama, pe cand stresul are o durata mai indelungata si apare pe baza frustrarii si nervozitatii. Un anumit nivel de stres este normal pentru orice persoana, indiferent de varsta, insa in momentul in care depaseste o limita a organismului, interfereaza prin modificari incomode ale stilului de viata.

Ce anume ii poate stresa?

Pare greu de acceptat faptul ca in cea mai frumoasa perioada a vietii exista factori de stres, insa printre cei mai agresivi agenti asupra unui psihic de copil se numara urmatoarele:

  • Schimbarile majore in structura familiei (divort, separare, deces, aparitia unui nou membru al familiei)
  • Abuzul fizic sau psihic din partea unui adult sau chiar a unui alt copil
  • O boala mentala a unuia dintre parinti
  • Traiul intr-o zona nesigura
  • Presiunea academica ce implica atat lipsa timpului liber cat si expectante exagerate cu privire la performante
  • Traiul intr-o familie monoparentala
  • O situatie familiala plina de tensiune (agitatia parintilor, conflicte, instabilitate financiara)

Cum se manifesta stresul la copii?

Semnele de stres la copii se manifesta atat in plan fizic, cat si in plan comportamental, simptomatologia depinzand de varsta copiilor in primul rand si apoi de personalitate. Maturizarea lor emotionala si verbala este incompleta, copiii nu constientieaza ceea ce simt si drept urmare nu pot explica ce anume ii streseaza, insa putem recunoaste semnele caracteristice acestui sindrom de adaptare:

  • Modificari bruste de comportament si dispozitie (reactii emotionale exagerate)
  • Tullburari de somn
  • Apetit exagerat sau diminuat
  • Dificultati de concentrare
  • Introducerea de obiecte sau parti ale corpului in gura in mod constant
  • Dorinta de a petrece mult timp singuri sau dimpotriva, aparitia brusca a anxietatii de separare

Ce este de facut?

Copilaria timpurie pare a fi cea mai vulnerabila perioada din punct de vedere psihologic,

recunoastera semnelor de stres si interventia rapida in acest interval de varsta pot preintampina cu succes aparitia de probleme psihologice mai tarziu in viata, precum depresia.

Solutia cea mai la indemana pentru a ne ajuta copiii sa treaca peste aceste momente este timpul: timpul alocat lor, timpul pentru a discuta cu ei despre modul in care si-au petrecut ziua, despre ce au simtit in anumite momente dar si despre aspectele care ii ingrijoreaza.

In momentul in care constientizam o predispozitie a copilului spre anxietate si stres, pregatirea psihologica face minuni: anticiparea de catre parinte a viitoarelor situatii stresante si informarea celui mic cu privire la ce anume sa se astepte, cum este indicat sa reactioneze, semnificatia evenimentelor. Construiti impreuna scenarii si posibilitati de raspuns, acest lucru le ofera un sentiment de siguranta.

Discutiile pe baza emotiva sunt de asemenea de ajutor, copii au nevoie de asigurari ca este normal sa se simta nervosi, suparati sau ingrijorati si ca indiferent ce se va intampla, parintii au incredere in ei si le vor fi alaturi.

Noi, parintii reprezentam refugiul lor emotional, asa ca transformati-va casa si momentele impreuna intr-un spatiu calm, relaxant, pe care sa il asocieze cu incurajari si afectiune, un spatiu in care sunt ascultati fara sa fie judecati si in care au cat mai multe posibilitati de a lua decizii, indiferent cat de minore.

Imagine de Mandyme27 de la Pixabay